uhm...FAKE IT!

Ghicitoare:

Ce e moale da' se da tare.Are versuri aiurea din care fiecare intelege altceva,imprevizibil in rutina lui,spune chestii ce par prostii,dar nu sunt,prea imatur sa fie ceva si totusi nu atat de jovial incat sa fie altceva.Incepe greu da' si cand incepe....Da si eu eram tentat sa zic ca sunt eu,dar e hard rockul.Un gen care,ca si mine,nu e inteles de oricine.Si atunci cand cineva intelege dupa un timp se plictiseste,ca si de mine.

In fine cu asta vroiam sa introduc cantecul al carui titlu sta gravat pe banca mea,impreuna cu alte lucruri,care oricat de mult alcool metilic ai pune si oricat de mult timp ar trece raman incrustate pe lemnul ala batran din care e facuta banca.Pentru ca timpul trece dar nu face miracole.

In fine,cantecul asta e despre mine si l-am pierdut in partitia descarcarilor pe care n-as fi accesat-o daca nu era fratele meu care-mi foloseste calculatorul fara voie(De 5 luni ii tot iau un router).

Sunt lectii pe care trebuie sa le invatam.Si profesori pe care ii doare-n cot de orice cost.Si timpul care e ticalos, nu se intoarce,nu-ti face semn,doar alearga speriat, manat doar de ceasul fara limbi.

Libertatea e a individului,nu e trairilor sale.Vapaile sufocante trebuie temperate intr-un foc de tabara,cald si etern.Sunt lectii care trebuie invatate.Sunt lectii la care nu ai corigenta,nici repetari,sunt si le inveti,poate nu atunci cand vrei,dar doar le inveti.Si pe profesor il doare-n cot daca iti permiti sau nu si timpul e ticalos.

Cum v-am obisnuit va spun ce-a mai fost de viata mea in astea... 2 zile o_O oh fuck off...

Iar incearca Cosmin sa se faca pe interesantul povestind cum vai saracu' a baut un cappy de caise si s-a saturat de fumul lui Stanescu(personalitate multipla:x).

In fine sa mai impodobesc postul trist(doar mie mi se pare ca odata cu intetirea posturilor a scazut si calitatea dar mai ales cantitatea cuvintelor dintr-unul?),ca de obicei,o...niste cuvinte aruncate intr-un fisier word.Astea le-am scris mai demult dar pana de curand nu le- am simtit cu adevarat:

Condoleante, te iubesc...

Nu stiu daca ti-am povestit,

Dar ieri te-am ingropat.

Imi pare rau ca n-am venit,

Serialul era prea important.

N-am fost la inmormantare,

Te aud cum strigi in sicriu,

Ma fac surd,aprind o lumanare,

Ma fac orb si nu te stiu.

Ti-am spus ca te-ai intors?

Ma bateam sa nu gandesc,

Dar cand te caut intre morti,

In sicriul gol, nu te gasesc.

Cred ca m-am exorcizat,

Am fost la demoni si vampiri,

Si in Infern te-am cautat,

Am ramas acolo,poate vii.

Cosmin.

Si cum am inceput sa vorbesc despre hard rock...

Ai fost la tropice in vacanta,acum te-ai intors in lumea ta londoneza:acra,ploioasa si incetosata.Live with it!

I'm such a fuckin' hypocrite...\:d/