joi, aprilie 29, 2010

Zoofilia inspira

Am a avut o noapte(desi ar fi mai corect o semi-noapte)nu tocmai odihnitoare,aproape toata ziua am avut o stare de debusolare totala.Acestea se datoreaza Izei(poveste deriva putin da' ea-i izvorul).
Atat de bine ma simteam ca atunci cand domnia sa Lunca Gheorghe,ne-a "rugat" sa scriem un text argumentativ pornind de la niste idei care cica figurau undeva in manualul de limba si literatura romana,am luat un pix,am deschis caietul,si am lasat sentimentele sa zbarnaie(nu stiu daca e corect,dar l-a folosit o doamna profesoara pe care o stimez atat de mult,ca atunci cand o vad,din 5 in 5 minute respectiv,o apuc in orice alta directie,numai aia de unde vine dumnea-ei.)si mi-a iesit un...
Ma rog,cititi si apoi imi spuneti.

"Viata-i scurta.Scurta si limitata.Insa e tot ce realmente avem.
Avem o singura viata,lumeasca cel putin;e singurul lucru care desi nu e palpabil,avem uneori siguranta ca-l posedam.Iar cum viata-i scurta,viata-i una,vanitatea vrea sa joace si ea;si daca se baga ea la masa,pluseaza ambitia.
Fie ca ne dorim un joc video,fie ca visam,poate,cu anii la iubiri,pe care ni le pictam in autoportetul obiectiv;fie ca vrem sa calcam pamantul solar sau sa ajungem in Paradis,si sa trimitem o carte postala,toate sunt fise.Fise puse la un joc de poker de pe masa ratiunii.
Visele sunt fise.Sunt fise si noi suntem tonomate.
Din noi se aude letargic o emisiune radio placida,pana cand cuteaza cineva sa bage o fisa,sa te faca sa pui un rock'n'roll,sa danseze atat de entuziasmata si plina de pasiune pe langa tine,incat sa-ti faca sa bata inima mecanica din corpul frigid,metalic.Dupa sigur va vrea ceva"hardcore",si iti da o fisa pt ceva de la Ac/Dc,s-apoi va vrea un blues.Si cand te astepti sa mai bage o fisa,pt nu stiu,"You and I",Scorpions,pleaca.SI tu...Pai tu te-ntorci la aceasi emisiune radio,pesimista si monotona.Ba chiar schimbi frecventa,ajungi la o alta emisiune,de dedicatii,si astepti,cu ardoare sa dedice cineva"Dust in the wind".
Visele.Visele sunt carburant pt motoarele astea de Dacie 1310 cu care functionam cate unii.Dar uneori s-a dus benzina,punem fara sa vrem diesel,si motorul se-nceaca.Ritmul alert,parca imposibil de prevazut al radiatorului,devine brusc o bataie spasmodico-paralitica.
Un inger caruia i s-au taiat aripile,pe motiv ca ar fi eretic,doar pt ca a avut indrazneala de as apara ideile.
Un inger care se vede fortat sa-si accepte viata de muritor.Aia sunt visatorii.
Ingeri cazuti care au un tel.Un tel caruia de prea multe ori ii este pusa o piedica de forma asta banala si trista.
Asa ca-si asteapta finalul,care n-ar mai putea surprinde,sperand ca poate Iadul nu e chiar asa de al dracului cum se crede.Ca poate asa visul va depasi bariera formala a naturii."

Asta e.Poate cititi.Poate chiar dati click pe titlu si lasati un comentariu injurandu-ma. Si vorbind de titlu...
Toate astea au plecat de la "Lostrita".O nuvela despre un zoofil.
In fine voi incheia,asa cum i-am spus si aseara.
Sper ca va merge netul intre iad si rai,ca la tropice m-as plictisi o eternitate singur.

Cosmin.

luni, aprilie 26, 2010

Visele,vise sunt.

Singurul idiot.Poate.Nonsalant.Posibil.
Un las.Foarte probabil.
"Suntem toti egali in fata Tatalui nostru...",parca asa striga-n disperare Biserica,care se opune in totalitate homosexualitatii,dar accepta pedofilia,desfranarea in manastiri si alte chestii infime de care conducerea Bisericii e prea ocupata sa se ocupe(Good job,oamenilor lui Dumnezeu).
In fine,sa lasam oprimarile mele spirituale,ma opresc la cele morale.
Daca suntem toti egali in fata Lui,sa mai discute vreunul din clericii astia cu El,poate se mai naste odata sa vada ca mentalitatile de pe vremea romanilor,n-au disparut,pur si simplu s-au adaptat.
N-ai voie sa-ti exprimi punctul de vedere,dar altii au voie sa calumnieze,sa insulte,sa se foloseasca de functie sa faca un minor exces de zel,sa iti dea una "de-ti zboara/sparg ochelarii aia",sa se foloseasca de cunostiintele pe care aparent le detin ca sa rada de cei fata de care trebuie sa-si impuna respectul,pt ca nu-l pot castiga.Asta e egalitate.

In fine.Chestia m-a pus putin pe gandit(nu atat de mult ca S.),dar nu stiu,m-am gandit la moarte.
Trecerea-n nefiinta.Si am scris cateva versuri,prost rimate,care insa nu ma reprezinta,pt ca la cat sunt de inconstiient probabil ma calca cineva pe trecere,fac atac de cord din cauza cafelei sau pur si simplu,intru intr-un zid,lovindu-mi cutia craniana atat de tare incat ar plesni creierul(nu stiu daca-i posibil,da' in fine).

Moarte prematura:

Sunt batran si trist,acum.
Vegheaza o privire tematoare,
Si pe masura ce apun,
Vise si sperante imi ies in cale.

De-as fi fost haiduc acum,
Tanar,puternic,iubit om,
Jefuind pe orice drum,
Dar batran si trist adorm.

De-as fi fost eu un pirat,
Liber calator pe mare,
Fara de lege,dar cautat,
Si somnul ma trage mai tare.

De-as fi fost eu trubadur,
Liber,cant in al tau regat,
Admirand,rasaritul de azur,
Dar vecia m-a legat.

Caine de lemn batran,
Un cocos de apa,te vegheaza
E ceasul de pornit la drum,
Odihna,sufletu-mi viseaza.
Dar orgoliul si tristea ascund,
Ca dorul de-a fi mit,primeaza.

Nu stiu ce-mi veni.De la o vreme nu stiu decat ca vreu sa ma transfer daca lucrurile vor continua asa.De la o vreme stiu ca daca vreau sa adorm nu trebuie sa:beau cafea seara si sa ma uit la HTF(am vazut la desenele astea morti mai oribile ca-n orice horror),astora doua li se adauga ceva discutie cu S.,si solutia e gata.
Posibil o cauza a gandirii mele?

Fara sa mai am habar de ceva,
Cosmin.

duminică, aprilie 25, 2010

Ridicati ancora!Panzele sus!Pornim!

Ma conving cu fiecare cuvant,pe care reusesc sa-l slobozesc(slobod=liber^^)ca excursia la Iasi a fost printre putinele lucruri bune,pe care le-am facut in ultimu' timp,in viata mea,nu tocmai importanta.Mi-a venit un chef de viata,de aer,de primavara, care-si tot amana sosirea,de aproximativ tot.Nu cred ca exista ceva in acest univers care sa-mi trezeasca interesul pt orele doamnei Francu(ca l-a intrecut pana si d-nul.Stan),cu care ma vad obligat sa "fac"orele de engleza.
In fine...
Aseara,filozofam cu...S.stie,si nu stiu cum am reusit de-am scos o perla bunicica.Dupa o balada de aventuri cu pirati,am scris cateva strofe.Rima-i proasta,si tema imatura,dar nu stiu,mi-am pus sentimentele in ea,si pt mine asta conteaza...

La plimbare...

Dimineata,te trezesti.
Esti racit.Ai amnezie,
Te doare-n piept,tusesti.
Iti trebuie o farmacie.

Iti iei geaca din cuier,
Te-ncalti cu tenesi vechi,
Cobori-n lift, ca ieri,
Aceasi muzica-n urechi.

Iesi din blocul tau placid,
Pasesti timid in jungla gri,
Si te uiti nedumerit,
Vreun cunoscut de-ar fi.

Pe cer e fumul gros,
Ametit,te-mpiedici si pici,
Nu e nimeni generos,
Sa te ajute sa te ridici.

Ajungi la un semafor,
Cauti directia-debusolat-
E orasul cersetor,
Nu-ntrebi;esti timorat.

Pe strada cealalta,
Ceva nou,tu ai vazut,
Voiai sa fie verde-o data,
Si-njurai tipand a mut.

Parca rosu se blocase,
Satul,pe zebra ai sarit,
Aproape te calcase,
Dar nu te-a mai oprit.

Dupa ea ai cam fugit,
Alergai ca niciodata,
Si-n sfarsit ai reusit,
S-opresti ca sa te vada.

Nu va cunosteati,
Si totusi se parea,
Ca stiuti,voi erati,
De cand timpul si lumea.

Ai intrebat-o tu,timid,
Pe unde-i farmacia,
Nu stiai,un ipocrit,
Sa te duca,doar voiai.

Ajuns la farmacie,
Subtil,ai realizat,
Ca nu era amnezie,
Oras cronic,netratat.

Vroiai sa te mai duca,
Unde? nu te interesa,
Poate chiar ea apuca,
Sa-ti arate si biserica.

Praf.
Praf si pulbere,nu-i nimic.Mai am timp sa-nvat,mai am timp de multe.
Ca vorba acea:"Doar cu rabdarea se trece marea."
Gandesc prea mult,poate.Da' daca ar fi putin ar strica,mai bine mult si degeaba.

Cosmin.

sâmbătă, aprilie 24, 2010

Daca...

Azinoapte,mama probabil ma-njura ca volumul televizorului era la maximum;maximum pe care urechea mea exteriora era incapabila sa-l auda,caci eram prea cufundat in ganduri.
Si cand i-am zis lui Lasc ca suntem variante diferite ale aceluiasi program,nu m-a crezut.Normal cum el e 4.0 procesul a fost mai rapid;la mine,un beta timpuriu al versiunii 1.0,procesul a mers mai greu.
Doamne,de n-as suferi de orgoliu cronic,de-as putea dona ceva din demnitatea asta inutila.De mi-ar iesi din cap toate gandurile cu"daca",de-as putea recunoaste...
Dar cum pt orgolita acuta nu s-au inventat antibiotice, am mai adaugat cateva versuri "operei mele literare"raufamate:

De ce...

De ce lacrimi va curg,
Pietre de amethyst?
Stralucirea din amurg,
Le prelinge pe chip trist.

De ce ma privesti sfioasa?
Cerul frant in picaturi
M-a adus la tine acasa,
Nu la mine,nu alaturi.

De ce-ti sunt cuvintele tacute?
Sunt aici langa buzele tale,
Sa-mi vorbeasca sa sarute,
Sa ma certe,sa ma doboare.

De ce ti-e teama?
Sunt aici,te iau-n brate.
Nu e grija sa te adoarma,
Nu e somn sa te agate.

Sunt sfioasa si mi-e teama,
Ca acum imi esti aproape
Si cand va fi vis sau spaima
Vei disparea in noapte.

Mi-e teama,sunt tacuta,
Ca acum tu imi soptesti,
Poate voia nu-mi asculta,
Si ai sa amutesti.

Mi-e teama si plang,
Ca amurgul iar s-a scurs,
Tu pleci,si nu te ating,
Si nu apari la apus.

Mi-e teama si tac,
Dorinta striga tare,
Vreau sa te am,te-atac,
Si dispari la achitare.

Mi-e teama,sunt satula,
Te vad doar de visez,
O fi imginatia mea obscura,
Dar te-omor si te creez.

Pur si simplu nu mai stiu.
Dar stiu ca mi-ar trebui o injectie mare impotriva sindromului homo sapiens sapiens orgoliens,si din cate mai stiu,e o singura persoana poseda acest antidot.

Cosmin.

vineri, aprilie 23, 2010

Pufuleti vs. Bomboane

Afara soarele apune.
Azi a fost Sfantul Gheorghe.
Magureni,14.35,un tiganus care ar fi trebuit sa-si serbeze azi onomastica,alearga,urmat de "camarazii"sai,spre un magazin micut.Era mandru,tatal sau reusise sa sacrifice o tigara pt a-i da monezile necesare pt a-si procura o punga de pufuleti.I-am vazut.6 tiganusi impartind o punga de pufuleti.Se pare ca era modul lor de"a face cinste".(Acum sa ma dau mare,si nu prea.)I-am luat sarbatoritului o cutie de bomboane,dar i-am spus ca singura conditie pe care i-o pun e sa nu le imparta cu amicii sai.Stiti ce mi-a spus:"Nenea,daca mata' esti bun,lasama s-o-mpart cu astia ai mei.De zilele lor a facut cinste fiecare;daca iau ceva azi,ca e ziua mea,impart cu ei.".Era fix raspunsul pe care-l asteptam.Oricum i-as fi dat-o,doar ca vroiam sa ma conving,ca oamenii astia care nu au nimic,nu-i dau valoare prieteniei.In schimb astia,care ne satisfacem foamea cu un burger,o pizza,si setea doar cola sau carlsberg(reclama),nu stim ce-i aia;ne laudam ca avem prieteni,dar nu stim sa-i pretuim,sa-i ajutam.

In fine,e trist.
Seara asta,m-a rupt inspiratia,si fratele meu(la propriu)profitand de nelinistea mea,s-a jucat jocul care ii interzisem sa-l deschida macar.
L-am dezlipit cu un spaclu.
Si nu stiu,am scris ceva.Nu stiu-n ce masura e bine.Nu stiu ce-i bine,nu stiu ce-i rau.

Ieri,azi...

Ieri,un fulg de soare,
Azi,o raza de zapada,
Surdul striga ca-l doare:
Sa nu poata, sa le vada.

Ieri,petale de cuvinte,
Azi,cripte de flori.
Obraznica,dar cuminte,
Ma nasti si ma omori.

Ieri,am mers pe apa,
Azi,am zburat in subteran.
Ascuns dupa a ta capa,
Ca un mut,eu te chemam.

Ieri,un produs expirat,
Azi,doar ambalajul gol,
Zaharul te-a consumat,
Nu mai ai colesterol.

Ieri,un creion uzat,
Azi,radiera de scolar,
Sterge-n van,ce e udat,
Sterge-n van,ce e murdar.

Ieri,un trist nerelaxat,
Azi,un bou fericit,
Ca ea s-a luminat,
Pe hol,de mi-a zambit.

Se pare ca doza pe ziua de azi,a fost cam mica,ce ma fac eu in weekend?

Lipsit de tact,
Cosmin.

joi, aprilie 22, 2010

S. de la inspiratie...

Intr-un mod bizar,inspiratia se-ntoarce acasa de bunavoie.Intr-un mod bizar,viata le aranjeaza pe toate;intr-un mod bizar,un zambet face uneori mai mult ca milioane de cuvinte.

Nu stiu.Poate excursia asta la Iasi a fost portalu' catre o noua etapa din viata mea.Mi-am gasit inSpiratia,dar se pare ca mi-am gasit si "fratele mai mare",cel care "le are"cu viata,oportunitatea mea de a fi ,macar o data,cel care este invatat,nu cel ce invata.
O sa fiu succint azi,ca beneficiez de inSpiratie,si nu vreau s-o uzez repede:).
Am procreeat o pseudopoezie,un evantai de cuvinte,prinse-n plasa de paianjen a imaginatiei mele,nu tocmai sanatoase...

Clar spre obscur:

Suflete incandescent,
Privesti uimit scantei
Si c-un suflu inocent,
Le uzi,le arzi,le iei.

La pompa de alimentare,
Golesti rezerve de energie,
Marcate de condeie-nselatoare:
"Nu S. poate!Nu S. stie..."

Sub pecetea timpurie
Buzele-ti stau tacute,
Iar obscura-mi bucurie
Vrea din ele sa se-nfrupte.

Sub crestedul forjat,
Se ascunde un vis pur...
De coruptie format,
Din cuvinte-un abajur.

Sub pieptul tau maiastru,
Bate-n ritm de adunare,
Bateria de policastru:
A inimii chemare.

Si cu zambetul luat,
L-ai pus intr-o palma pustie;
Un cadou,cu-o nota,agatat:
"Ba S. poate! Ba S. stie..."

Ca sa inchei in aceasi mod discrepant in care am facut-o ieri,o sa adaug si-o melodie:


S-a dus la culcare,
Cosmin,Scaraoschi mic,
Nu cel mare.

miercuri, aprilie 21, 2010

nu S. stie...niciodata:)

A simtit careva briza aia de fericire,ce-ti bate-n suflet,ca o adiere primaveratica,sporadica,uscandu-ti amaraciunea,si facand-o sa cada?
A avut careva ocazia de a ii fii luminata ziua c-un zambet?
A intrat careva in perete pt ca a vazut-o pe fata pe care o place si se gandea ce sa-i spuna?
A ascultat careva Bach,Vivaldi si ce a mai mixat d-na.Bejan,pt simplu motiv ca era fericit?

Eu da...
Nu stiu ce am...

Pur si simplu respir,pur si simplu sunt eu,si ma agit ca un copil de 5ani,care da anemic cu piciorul intr-o sticla goala,proclamand ca joaca fotbal;ca un copil de 5 ani,a carui cea mai mare fericire consta intr-un robotel,Batman,si ce desene "inteligente"mai sunt in ziua de azi.
Inspiratia,data-n urmarire generala,prin intermediul OTV-ului,revine.Incet,da' cred ca ii s-a facut dor...sau asta sper.
Practic am scris ol compunere de clasa a2a,gen:"Ana are mere.Merele Anei sunt bune.Andrei lustruieste merele Anei."(asta e pt fratica).
Da' am scris-o iluzionat.Iluzionat de marete vise,firimituri dintr-o existenta modesta,niste incurajari,si functia de "Scaraoschi,sef de santier"acordata.
Mas(h)terul probabil ma va face bucatele,criticii vor crede ca e o batjocura adresata literaturii,da' pana la urma e creatia mea si sunt mandru de ea(sunt constient ca poate e unul dintre cele mai simpliste texte,dar inca sunt in etapa de gradinita a"existentei mele literare").


Nu S. Stie...

S. stie ca ziua fara noapte,nu-i.
S.mai stie,ca de bate pe pamant,
Frunze pica,frunze zboara,hai-hui.
Si tot ar zbura,ar pica,si fara vant.

S. nu stie,din pacate
Ca ce e vis,si vis nu este
Devine brusc o realitate;
Dintr-un zambet,o poveste.

A confunda nu S. poate,
Inertia expropriata,
Cu masura unei soapte
Dintr-un sunet transformata.

Caci ce-i un gand,abia anemic,
Real poate sa fie,
Dintr-un vis,un basm isteric
Nici macar S. nu stie...


Ma-ntreb daca ar fi trebuit sa nu postez rateu asta liric;ma-ntreb de ce le trebuie oamneilor "ceva"care sa le dea speranta;ma mai intreb si acum de ce"satana"am postate in dreapta cateva melodii sub genericul "Biblioteca Muzicala";ma-ntreb ce-am;ma-ntreb de s-ar putea atinge soarele;ma-ntreb mult prostii,cu speranta ca-ntr-o buna zi voi fi capabil sa le descopar raspunsul.Acum ma-ntreb de ce am scris asta.

Melodia pe care nu se intampla "minunea"sa am opresc din ascult:) :

Habar n-am ce am vrut cu postarea de azi,oricum asta e o alta intrebare, al carei raspuns trebuie gasit.

Ma despart,azi:
Satanel,sef de santier.