" Iubito, sunt eu la usa înghetată..."

Complexul revoluționarului împotmolit în zăpadă.


Ninge.
Copacii sunt albi,drumul e alb...
Totul e altceva.Totul mai puțin voi.
Mi se topesc fulgi pe ochelari,
lumea-i un caleidoscop
alb.
Mi se topesc fulgi pe limbă,
cuvinte noi definesc un gând vag.
Vă ascundeți ochii,vă acoperiți urechile
degeaba alergați,
toți știm ce gust anafilactic are zăpada.
Dar eu merg.Merg singur.
Mă las purtat de viscol;
mi se definește silueta negră între fulgi.
Și eu sunt altceva.
Mă las purtat de viscol...
Și dacă e să mă pierd în trivialitatea
unei destinații comune,
zăpada albă,vântul rece
și gândurile vagi îmi mătură poteca.
Zăpadă,de ce fug de tine toți în grabă?
Zăpadă,ne albești și dacă ne opunem.

4th year...

Yeah,baby!


A trecut ceva vreme.Dar hei, cine nu mai uită câte ceva din când  în când.
Am senzația că uit ceva...A,da! Uhm se presupune că trebuia sa-mi cer scuze că n-am încheiat anul ăla cu o postare în care vă ziceam la toți de bine, da' eu sunt aici, voi...mă rog eu sunt aici așa că asta e tot ce e important.
Ce s-a mai întamplat?
Well, am fost în vizită la familia mea, am făcut prostii, încă câteva(da geniule știu că-i cacofonie dar am o problemă în ultima vreme - mi se rupe) prostii și câteva prostioare.
M-am întors acasă unde am intrat în hibernare...știți voi,somnul trebuie recuperat.
Acasă...unde toate-s bune și frumoase.
Nu, serios.Toate-s bune și frumoase.
Și cum repetam frenetic asta aseară,faptul că toate-s bune și frumoase mă sperie-n draci.
Nu pentru că aș fi vreun superstițios și „e prea frumos să fie adevărat” sau pentru că aș avea încrederea de sine undeva sub guma de pe talpa teneșilor și stau cu frica-n sân că „de ce mi se întâmplă toate mie?”