marți, aprilie 23, 2013

Post final.

Hmm. Voiam sa scriu despre ce "ultima vreme" geniala am avut. Am realizat(da Nicoleta e corect - 4. A-și face o idee precisă, a reuși să înțeleagă, să pătrundă înțelesul unui lucru.) pe masura ce scriam ca nu...ca nu.
Blogul asta a facut 5 ani. Ma rog 3 de activitate cu 2 de la cel vechi. Intre timp am mai crescut, m-am maturizat in anumite, doar in anumite aspecte. Am ajuns la concluzia ca trebuie sa aiba si blogul linistea lui.
L-am umplut, l-am uitat, l-am resuscitat. E vremea sa-l ingrop.
Blogul asta va fi mereu o parte din mine. Era locul meu de pe net preferat.
Insa am ajuns la o perioda in viata in care nu mai pot sa...tin pasul, sa zicem. A fost locul in care tanjeam dupa capricii amoroase, unde varsam frustrari de aceeasi natura. Unde imi faceam publica munca si viata.
Dar a fost.
Acesta va fi ultimul post al Insomniei Reticente(Forsaken Blog), dar ca sa nu va las cu buza umflata o sa-l fac un post adevarat.


Am ascultat in prostie o melodie geniala. Nu e cine stie ce capodopera, dar e geniala prin simplitatea versurilor si ideea clara.


Cand colegele mele m-au intrebat de ce dracu' as vrea eu sa fac Drept, avand in vedere ca nu am vreo matusa care sa ma bage pe vreun fir sa frec...menta zilnic si sa mi se indese carute de bani in curisorul sexy, le-am tinut un discurs atat de epic ca pana si cea mai superficiala dintre ele mi-a zis "Fa-te, ma, presedinte!".
Mereu am fost un visator. Mereu am sperat pana in ultima clipa. Si asta nu o sa se schimbe niciodata. Ceea ce e putin ironic, avand in vedere cat sunt cinic.
Una dintre cele mai mari sperante ale mele e in acelasi timp si cea mai mare dezamagire: specia umana.
Mai mult de atat, societatea.
Inca am speranta ca nu toti oamenii sunt simple gorile epilate. Ca viitorul nu se bazeaza doar pe o clasa de imbecili cum n-am vazut vreodata. Pentru ca, si la un momentdat imi veti da dreptate, in generatile de dupa revolutie (vorbesc strict 90-99- ca ceilalti sunt prea mici sa-si demonstreze gradul de idiotenie) proportional au inceput sa apara cocalarul si pitipoanca( si nu ma refer doar la manelisti si dudui imbracate in roz). Cu fiecare generatie proportia acestora a crescut, ajungand de la "cativa cretini intr-o multime de oameni de doamne-ajuta" la o situatie diametral opusa.
Uita-te la hipsterul din fata, la cocalarul din spate, la do'soara cu duck face care-l acompaniaza, la copilasul de langa tine care-si face poze cu tableta in oglinda. Uita-te cum invart cutitul in rana culturii umane, care e existenta lor.
Cu totii stiam ca elevii si studentii americani vor deveni retarzi cu diplome. Cum radeam de ei cand ziceau ca Romania e in Rusia. Ei bine, uita-te in jurul tau. Acelasi gen de persoane, a caror singura explicatie e un prezervativ spart.
Eu unul nu voi accepta vreodata ca oamenii sunt noua generatie. Generatia din care fac parte si eu. EU NU SUNT DIN GENERATIA FACEBOOK. Eu sunt din generatia Pokemon. 
Eu sunt un visator.Nu, sunt un idealist. Nu vreau o Utopie in care oamenii sa discute pe strada despre Metafizica lui Aristotel. Nu vreau ca vineri seara sa fie sindrofii sau dineuri. Nu vreau ca teatrul sau opera sa fie cu casa inchisa. Nu.
Dar traiesc intr-o societate condusa de smecherasii imbogatiti dupa revolutie si NU vreau sa traiesc intr-o societate condusa de copiii lor cu freze strambe, al caror singur ideal e sa "fie smecher" intr-un club. Nu vreau sa traiesc intr-o societate in care valoarea sociala se calculeaza in functie de check-inuri. In care singura pretentie pe care o mai ai e ca minorii sa nu apara dezbracati de tot in public.
Si ai incerca sa-i inveti,nu? Ai incerca sa le exorcizezi prostia,adevarat?
E imposibil!
Voi, cei care inca mai intelegeti ce spun, nu cedati. Nu va lasati absorbiti in vortexul decadentei intelectuale!
Luptati. Incercati sa le deschideti ochii chirilor si feriti-va de orbi.
Cand va fi vremea, educati-va copiii sa nu fie generatia google glasses. Protejati cultura asta si asa pe moarte cum puteti. Macar cu voi, va avea o sansa.
As uri ingrozitor sa fiu ala cu masca din V from Vendetta.

Sa aveti o viata buna,
Cosmin.

luni, februarie 04, 2013

Al doilea pas in limbus...StripTEASER

Y'all!
Am resuscitat iarasi blogul asta lipsit deja de farmec.Ce sa mai zic de perdea.
2013.Nu am postat de mult timp. Aceleasi vrajeli perpetue.
Inte timp am facut o tona de lucruri.Dar azi sunt prea obosit sa-mi aprind o tigara, sa-mi torn putin rom pe gat si s-o ard a la Hemigway.
Aia da, am lucrat la proza mea fina.Aici puteti da un ochi.

"Era o femeie frumoasa. Toti libidinosii trageau la ea. De la mosul simpatic care vinde ziare pana la ametitul ala de comisar. Dar de ce n-a incercat nimic? Dupa ce ca e libidinos se mai asteapta sa faca ea primul pas?
Statea acolo, in fata masinii cu cheile in mana si incercand sa-si stapaneasca curiozitatea in timp ce el se departa linistit, stingher.Dar a ezitat pentru cateva secunde. Era ceva deosebit.
-N-ai si tu un nume? I-a strigat.
-Intre Eminescu si Republicii,scumpo. Succes! Nici macar nu s-a intors, si-a vazut de drum.
S-a infuriat. S-a urcat in masina trantind portiera si a plecat direct cu a doua. Nu-i suporta pe oamenii astia dar sa-i vada incercand s-o seduca ii crestea egoul. O facea sa se simta atotputernica. Sa le sfarame inimioarele micute doar cu privirea rece, sa-i reduca la nimic doar cu o silaba si apoi sa se foloseasca de ei ca de niste sclavi.Asta era razbunarea ei.
Trantea cizma patata de sare pe acceleratie. Ambreiajul urca si cobora ca un evantai agitat nesatul intr-o zi de vara. La ce naiba o fi folositor ambreiajul? N-avea destule pe cap cu scrisoarea ciudata si strada imposibil de gasit, trebuia sa mai apara si filfizonul asta.
Semaforul  s-a facut rosu in cateva secunde. A zburat prin intersectie aproape sa ia o babuta pe capota. Al dracu’ oras. Ai dracu’ oameni.
Cand vede in oglinda din stanga o masina de politie si conducatorul ii facea semn sa opresca.
Exact ce ii lipsea. Un militian incercand sa faca pe durul ca sa mai piarda ea iarasi timpul. Si-a scos permisul din portofel si a deschis geamul intinzandu-l. N-avea de gand sa participe la ritualul politistului de la rutiera.
-Ce avem noi aici? a zis ofiterul care si-a scarpinat mustata ce incepea deja sa albeasca. Doamna procuror Cezar?! A ramas blocat.
-Domnisoara, imbecilule! I-a spus privindu-l cu ura. De parca ea era o gorgona dorind sa lase in urma un parc tematic de statui politienesti.
-Va rog sa ma scuzati. A fost o gresala, n-am vazut bine! Politistul ii cazuse-n plasa. Iar ea simtea asta. Simtea frica asemenea unui caine. Caini au un organ vomeronasal ce le permite sa simta feromonii emanati atunci cand o persoana are un anumit sentiment. De aia sunt atat de empatici cateii.
Ea era o catea. Si toti stiau asta. Pentru ca asemena unui caine, simtea frica. Si ca orice caine care se stie in putere, latra pana te musca.
-O sa presupun ca asta nu s-a intamplat, i-a raspuns c-un sictir acerb. Dispari!"

Zilele astea voi reveni cu o postare serioasa. Plina de ura.Evident.
Meanwhile, enjoy:).

TaDa.
Cosmin.