Am resuscitat iarasi blogul asta lipsit deja de farmec.Ce sa mai zic de perdea.
2013.Nu am postat de mult timp. Aceleasi vrajeli perpetue.
Inte timp am facut o tona de lucruri.Dar azi sunt prea obosit sa-mi aprind o tigara, sa-mi torn putin rom pe gat si s-o ard a la Hemigway.
Aia da, am lucrat la proza mea fina.Aici puteti da un ochi.
"Era o femeie frumoasa. Toti libidinosii trageau la ea. De la mosul simpatic care vinde ziare pana la ametitul ala de comisar. Dar de ce n-a incercat nimic? Dupa ce ca e libidinos se mai asteapta sa faca ea primul pas?
Statea acolo, in fata masinii cu
cheile in mana si incercand sa-si stapaneasca curiozitatea in timp ce el se
departa linistit, stingher.Dar a ezitat pentru cateva secunde. Era ceva
deosebit.
-N-ai si tu un nume? I-a strigat.
-Intre Eminescu si
Republicii,scumpo. Succes! Nici macar nu s-a intors, si-a vazut de drum.
S-a infuriat. S-a urcat in masina
trantind portiera si a plecat direct cu a doua. Nu-i suporta pe oamenii astia
dar sa-i vada incercand s-o seduca ii crestea egoul. O facea sa se simta
atotputernica. Sa le sfarame inimioarele micute doar cu privirea rece, sa-i
reduca la nimic doar cu o silaba si apoi sa se foloseasca de ei ca de niste
sclavi.Asta era razbunarea ei.
Trantea cizma patata de sare pe
acceleratie. Ambreiajul urca si cobora ca un evantai agitat nesatul intr-o zi
de vara. La ce naiba o fi folositor ambreiajul? N-avea destule pe cap cu
scrisoarea ciudata si strada imposibil de gasit, trebuia sa mai apara si
filfizonul asta.
Semaforul s-a facut rosu in cateva secunde. A zburat
prin intersectie aproape sa ia o babuta pe capota. Al dracu’ oras. Ai dracu’
oameni.
Cand vede in oglinda din stanga o
masina de politie si conducatorul ii facea semn sa opresca.
Exact ce ii lipsea. Un militian
incercand sa faca pe durul ca sa mai piarda ea iarasi timpul. Si-a scos
permisul din portofel si a deschis geamul intinzandu-l. N-avea de gand sa
participe la ritualul politistului de la rutiera.
-Ce avem noi aici? a zis ofiterul
care si-a scarpinat mustata ce incepea deja sa albeasca. Doamna procuror
Cezar?! A ramas blocat.
-Domnisoara, imbecilule! I-a spus privindu-l cu ura. De
parca ea era o gorgona dorind sa lase in urma un parc tematic de statui
politienesti.
-Va rog sa ma scuzati. A fost o
gresala, n-am vazut bine! Politistul ii cazuse-n plasa. Iar ea simtea asta.
Simtea frica asemenea unui caine. Caini au un organ vomeronasal ce le permite
sa simta feromonii emanati atunci cand o persoana are un anumit sentiment. De
aia sunt atat de empatici cateii.
Ea era o catea. Si toti stiau
asta. Pentru ca asemena unui caine, simtea frica. Si ca orice caine care se
stie in putere, latra pana te musca.
-O sa presupun ca asta nu s-a intamplat,
i-a raspuns c-un sictir acerb. Dispari!"
Zilele astea voi reveni cu o postare serioasa. Plina de ura.Evident.
Meanwhile, enjoy:).
TaDa.
Cosmin.