sâmbătă, decembrie 01, 2012

Asa de 1 decembrie:X


Dragostea de țară, mânca-ți-aș!

Sunt român, Doamne.
Sunt român!
Toată  viața am muncit, toată viața mi-a fost foame;
Și-acum că sunt bătrân, nici patul de moarte nu-mi aparține.
Sunt român. Mare minune.
Nici brățara nu mă mai evidenția în maternitatea
policromă…Bine că am mamă.
Bine c-am drept frate codrul
și sor’mea e o oaie.
Să-mi știe toți de stână și leagăn,
să-mi fure cașul acru și locul de veci. Și așa nu-mi aparțin.
Le-am scos la produs să-mi cumpăr ziarul de ieri.
Sunt român. Cel puțin așa cred.
Stau pe munte cu animalele, sunt rus și știu cine-i Dracula.
Clar sunt român…
Mi-aș face nevoile pe mormântul lui Decebal,
Pe-al lui Țepeș si Viteazu’, da’ nu mă trece
atât de tare încât să fiu român.
N-oi fi patriot.Dar român sunt!
Doar trăiesc în Rromania.

vineri, noiembrie 16, 2012

Suspans agonizand.

Mergeam azi in autobuz si-mi jucau bambiliciu in capsorel 2 idei.
"Mi s-o fi deschis slitul? Eh! Aia e. Nu plec eu capul doar de curiozitate."
"Cosmin,tata, oamenii isi merita soarta."
Pentru ca asta e adevarul. Nu stiu daca exista vreo retributie divina sau vreun screamat energetic universal,o skarma sau pur si simplu exista o lege a fizicii, inca nedescoperita, conform careia prostii vor muri de prostie;
eu nu pot sa fac nimic in  afara de a spera.

vineri, noiembrie 09, 2012

Most Nights I don't Know Anymore...




Complex de inferioritate superior.


Eu sunt un erou.
Am fost în atâtea lupte că degetele reci
ale celor ce i-am pus în odihnă n-ar ajunge,
Nici soarele nu-şi mai aminteşte prima data când
s-a îndrăgostit de reflexia sabiei mele.
Eu sunt un erou....
M-am călit în disperarea ce-o cream doar cu prezenţa;
m-am antrenat cu fiecare monedă de schimb pe care
doamna neagră a vrut s-o vândă pentru sufletul meu.
Şi am devenit mai bun cu fiecare faţă tristă
pe care o uzurpam zeilor pentru alţi zei...
Sunt arheul  oricărui bărbat ce se visează erou.
Am umblat prin deşerturi de orori,
mi-am cusut rănile cu aţe de la femei de mult uitate in buzunarele mele.
Sunt un erou. Am cicatrici.Am învins monstruozităţi.
Le-am învins doar cu vigoarea respiraţiei mele
care nu se oprea, care-mi împingea inima să mă împingă pe mine...
Lovitură după lovitură...Moarte după moarte.
Cei din jurul meu  caştigau viaţa mai simplă,
Mai lungă.Îi ajung eu din urmă...
Nu am statui şi nici balade,
Am doar sabia, sângele de pe mâinile mele murdare
şi capul încă unde ar trebui să fie.
Sunt un erou,dar...
Eroii sunt amintiţi, legendele nu mor.

duminică, octombrie 28, 2012

regele leu...


Barbarul şăgalnic – Leu

Savana-i un loc straniu,pricepi?
Şerpi încolăciţi care-ţi perindă  ochii ascunşi
între dinţi  incleştaţi de aligatori flămânzi că struţii lascivi
le seduc toate zebrele vopsite.
Carapacea ţestoaselor legate cu părul de pe piept,
Cântecul ucigaş al papagalilor înainte să-ţi răbufnească
somnul dulce,  să-ţi curete rănile cu lipitori
Să-ţi joace o maimuţă pe corpul bătut:
„-Oare mori?”

Oh, magnific loc savana asta!
Dar mai mare-i regele bestiilor însetate de sângele tău,
Coama-i rădacina lumii, pământul  liber-cugetător,
Răcnetul lui răsare soarele şi mişcă vântul
şi îmblâzeşte hiene – în servitori, şi alungă şerpi,
aligatori, maimuţe...Mănâncă struţul.
Şi-ţi păzeşte hoitul de împăratul muştelor,
Că ţi-e corpul tău frânt pe tărâmul animal;
Unde e,  nobleţea se dobândeşte nu prin incest
ci prin vocea afonă a naturii.
Iar toate îi aparţin regelui Leu...
Zebre şi gazele, numele tau, frunze şi stele.
Şi gheara-i capacul care-l pune peste noapte,
Căci e voia regelui să ragă şoapte.


vineri, octombrie 19, 2012

Denny Crane...

Initial am vrut sa scriu, inspirat de ce mi-a zis cineva aseara. Sincer sa fiu, mi-a amintit de ce mi-a zis altcineva acum vreun an.
"Sunt 1000 de motive pentru care oamenii din jurul tau te iubesc."

miercuri, octombrie 17, 2012

Despre sarade si starniri...


Avand in vedere ca-n ultima postare, am folosit destula violenta verbala, care, in afara de mici atacuri ici-colo, nu mi-e caracteristica; va las sa cititi unele momente ale mele in care sunt de-a dreptul "dulce".
Ne auzim.
Cosmin.

luni, octombrie 15, 2012

Condescendenta retorica...

Prea curand,huh?
Pai dupa calatoria asta in autobuz simteam nevoia...ce psihica, fizica, fierbe sangele in mine, sa ma cac in mortii cuiva.
Si m-am gandit unde ma pot comporta ca la un WCu' public. Blogul clar.
Stiti vorba aia americana cu gandeste dinafara cutiei? Pai sincer,asta a fost singura chestie care m-a tinut sa nu linsez jumatate din cei care circula cu transportul public pe traseul Campina - Magureni.
Si m-am gandit. M-am gandit din afara cutiutei de 15 m lungime,in care in ciuda marimii, ma simteam ca-ntr-o conserva de sardine. Exact asa.

sâmbătă, octombrie 13, 2012

Habar n-am...

Yo!
Iar n-am mai postat de ceva vreme.
S-au intamplat multe.
Scoala de soferi,vacanta,majorat...relatie,in fine toate lucrurile alea care desi te fac sa evoluezi intr-un anumit mod, tin pe loc modul in care ai fi vrut de fapt sa evoluezi.
Azi faceam curat prin documente si am gasit o chestie foarte interesanta. Elevii din CNNG cand ajung in clasa a10a, in primele ore de Psihologie cu diriga fac o lista cu 30 de calitati ale Eu-lui.
Am ras cu lacrimi cand am citit-o pe a mea...


Cosmin este:
1.     Eu sunt eu.
2.    Eu sunt simpatic.
3.    Eu sunt curios.
4.    Eu sunt mai ciudat ca un câine verde.
5.    Eu sunt pasional.

duminică, iunie 10, 2012

Pentru ca pot...

Salut din nou.


Sunt Cosmin, cred.


Aparent, blogul e altul. Sau nu e doar aparent?
Teoretic am devenit o alta persoana in ultima vreme. Pe aici, pe acolo... in partile esentiale.
Am decis, probabil, subconstient ca e vremea sa ma las sa cresc.
Nu sunt Peter Pan si cu siguranta gura asta de iad in care traiesc nu e Neverland.
Sunt excentric, sunt cinic, sunt mai mult sau mai putin un copil, dar son of a bitch, in vreo doua luni o sa fiu responsabil de actiunile mele.
M-am prins de asta ieri, cand metaforic, aproape fizic, m-am cacat pe mine.

vineri, mai 04, 2012

bitchslap

Salut.
Drace, e ceva vreme de la ultimul post.
S-au intamplat o groaza de tampenii de cand n-am mai dat pe aici...Ajung si acolo.
Mereu mi-a placut sa ma joc cu oamenii. Ii citesc imediat si stiu cum sa-i starnesc, stiu cu ce sa-i "alimentez" sa-i duc unde vreau eu.
De la sociopatul care sperie copiii in autobuz la tipul ala simpatic care teoretic n-a inteles gluma.
De la centrul universului la un ciudat. De la "ala mic" la the bigger man.
De la un fraier la un bataus.
De la poet la insensibil. Am o paleta intreaga de Cosmini.
Intrebarea e: cunoaste cineva nuanta originala?
Stiu ce-i tine pe oameni la linie si ce-i face sa cada mai tare atunci cand trebuie. 
"Hraneste-i cu iluzii si nu vor stii ca mor de foame." - Charles Dickens
De ce spun asta?
Pentru ca "sistemul" meu infalibil...nu prea e asa.
Am fost la o bere si a trebuit sa dau reboot.
Atat de tare am cazut de pe...tronuletul meu de rege peste idioti incat m-a costat un Dunhill.
UN DUNHILL!

duminică, februarie 12, 2012

Inca o leapsa.Asta merita.

Încă odată am apăsat pe bookmarkul anonim, însemnat cu un ”B” digital pe fond portocaliu.
De obicei acțiunea asta se soldează cu postare.
Și iar încerc să mă obișnuiesc cu noua intefață. Schimbarea e bună,da'a dracului de enervantă;
cel puțin la început.
Citind blogul Ancăi,singurul pe care îl citesc de altfel.
(Nu știu, are ceva puștoaica; ceva care te face să citești. Presupun că-mi aduce aminte de cum eram odată -pauză pentru toate glumele cu gay posibile-înainte să mă transform în egocentristul mizantrop de acum. A reușit cumva să nu se spânzure cu inocența aia care definește persoanele ce ies din starea latentă odată cu prima briză primăvăratică sau primele picături ale toamnei.)
În fine, ultima ei postare era o leapșă. Nu sunt foarte sigur...pe naiba,sunt foarte sigur,dar așa sună mai dramatic și mai brav....mă rog,leapșa constă din 5 elemente care-ți trezesc amintiri.
Hai să vedem de ce mai sunt capabil să-mi amintesc.

sâmbătă, februarie 04, 2012

It ain't much but then it's just enough...

Si-a mai trecut o saptamana.
Si ninge.Si nu se mai opreste.Si cica dureaza o eternitate iarna anu' asta.
Ma simt din ce in ce mai dezamagit de incalzirea globala.
Unde mortii ei e primavara aia lunga?Vara ca un iad,toamna ca primavara si aurolacii fericiti ca a nins o saptamana pe an?In special primavara aia lunga!
Ne-au mintit oamenii de stiinta. Hai sa facem proteste!!
Daca planeta ar fi putin mai proasta si n-ar incerca sa se raceasca singura poate as invata si eu mai multa geografie.
Neah.As invata la fel de mult.Ma rog, putin.Whatever.
In fond, toti revenim la ceea ce suntem fundamentati sa fim.
Sunt, intr-un mod bizar,prea sociologic azi.Dar, hei asta mi se da bine.Ma puteti invinovatii?

miercuri, ianuarie 25, 2012

" Iubito, sunt eu la usa înghetată..."

Complexul revoluționarului împotmolit în zăpadă.


Ninge.
Copacii sunt albi,drumul e alb...
Totul e altceva.Totul mai puțin voi.
Mi se topesc fulgi pe ochelari,
lumea-i un caleidoscop
alb.
Mi se topesc fulgi pe limbă,
cuvinte noi definesc un gând vag.
Vă ascundeți ochii,vă acoperiți urechile
degeaba alergați,
toți știm ce gust anafilactic are zăpada.
Dar eu merg.Merg singur.
Mă las purtat de viscol;
mi se definește silueta negră între fulgi.
Și eu sunt altceva.
Mă las purtat de viscol...
Și dacă e să mă pierd în trivialitatea
unei destinații comune,
zăpada albă,vântul rece
și gândurile vagi îmi mătură poteca.
Zăpadă,de ce fug de tine toți în grabă?
Zăpadă,ne albești și dacă ne opunem.

sâmbătă, ianuarie 21, 2012

4th year...

Yeah,baby!


A trecut ceva vreme.Dar hei, cine nu mai uită câte ceva din când  în când.
Am senzația că uit ceva...A,da! Uhm se presupune că trebuia sa-mi cer scuze că n-am încheiat anul ăla cu o postare în care vă ziceam la toți de bine, da' eu sunt aici, voi...mă rog eu sunt aici așa că asta e tot ce e important.
Ce s-a mai întamplat?
Well, am fost în vizită la familia mea, am făcut prostii, încă câteva(da geniule știu că-i cacofonie dar am o problemă în ultima vreme - mi se rupe) prostii și câteva prostioare.
M-am întors acasă unde am intrat în hibernare...știți voi,somnul trebuie recuperat.
Acasă...unde toate-s bune și frumoase.
Nu, serios.Toate-s bune și frumoase.
Și cum repetam frenetic asta aseară,faptul că toate-s bune și frumoase mă sperie-n draci.
Nu pentru că aș fi vreun superstițios și „e prea frumos să fie adevărat” sau pentru că aș avea încrederea de sine undeva sub guma de pe talpa teneșilor și stau cu frica-n sân că „de ce mi se întâmplă toate mie?”