Suspans agonizand.

Mergeam azi in autobuz si-mi jucau bambiliciu in capsorel 2 idei.
"Mi s-o fi deschis slitul? Eh! Aia e. Nu plec eu capul doar de curiozitate."
"Cosmin,tata, oamenii isi merita soarta."
Pentru ca asta e adevarul. Nu stiu daca exista vreo retributie divina sau vreun screamat energetic universal,o skarma sau pur si simplu exista o lege a fizicii, inca nedescoperita, conform careia prostii vor muri de prostie;
eu nu pot sa fac nimic in  afara de a spera.

Most Nights I don't Know Anymore...

Complex de inferioritate superior.

Eu sunt un erou.

Am fost în atâtea lupte că degetele reci

ale celor ce i-am pus în odihnă n-ar ajunge,

Nici soarele nu-şi mai aminteşte prima data când

s-a îndrăgostit de reflexia sabiei mele.

Eu sunt un erou....

M-am călit în disperarea ce-o cream doar cu prezenţa;

m-am antrenat cu fiecare monedă de schimb pe care

doamna neagră a vrut s-o vândă pentru sufletul meu.

Şi am devenit mai bun cu fiecare faţă tristă

pe care o uzurpam zeilor pentru alţi zei...

Sunt arheul  oricărui bărbat ce se visează erou.

Am umblat prin deşerturi de orori,

mi-am cusut rănile cu aţe de la femei de mult uitate in buzunarele mele.

Sunt un erou. Am cicatrici.Am învins monstruozităţi.

Le-am învins doar cu vigoarea respiraţiei mele

care nu se oprea, care-mi împingea inima să mă împingă pe mine...

Lovitură după lovitură...Moarte după moarte.

Cei din jurul meu  caştigau viaţa mai simplă,

Mai lungă.Îi ajung eu din urmă...

Nu am statui şi nici balade,

Am doar sabia, sângele de pe mâinile mele murdare

şi capul încă unde ar trebui să fie.

Sunt un erou,dar...

Eroii sunt amintiţi, legendele nu mor.