14 zile si ma chinui de 2 ore sa scriu ceva...
"Doza fidela"ziceam?Fidela ca o toaleta publica.Imi place comparatia,intri,vezi ca e plin de rahat si realizezi ca tocmai ai pierdut timpul.
In fine...
Vara asta mi-era frica sa spun anumite lucruri pt ca trebuia sa spun altele,si dupa ce le-am spus,ca maine noapte se fac vreo 2 luni de cand am marturisit tot,am calcat atat de stramb ca mi s-a rupt piciorul intr-un hal in care nici ghipsul nu mi-l repara.
Dar cui ii mai pasa,nici mie am inceput sa observ.
Imi demonstrez pe zi ce trece ca sunt aceasi fiinta deplorabila:egoist,las,lipsit de vointa,patetic,foarte patetic si ma urasc pt asta.
Ma intreb daca nu cumva am scapat din cutia cu rebuturi a lui Dumnezeu,dar dupa imi amintesc ca sunt ateu.
Ma intreb de ce tot mai spun cate unii ca toti avem un scop,pt ca ori scopul meu e sa ajung in iad,a stai ca nu cred,deci ori sa traiesc degeaba ori sa amagesc persoanele astea care pun botu' si le pasa de cineva ca mine;nu fac decat sa le insel asteptarile,nu sunt chei pt suruburile mele,sunt prea defect sa fiu reparat,sunt Cosmin.
Ma intreb de ce dracu' ma-ntreb atat,de ce nu sunt si eu un orb din aia care cred ca fericirea e in ignoranta si imediat schimba atitudinea.
Ma intreb unde naiba a disparut aroganta aia care se nota din primul rand al postului,unde s-a dus Cosmin.
Ma intreb daca mamaie nu o fi avand dreptate si sunt Satana si astfel reusesc sa scot ce-i mai rau si din ceea ce-i mai frumos.
Deja mi se pare ca am scris cam mult,asa ca ma mai intreb un singur lucru:de ce mai cititi?
Poate ma voi indrepta,sa nu ma mai amentine mama ca-mi ia salteaua,sa nu-mi mai foloseasca colegele spatele pe post de instrument de percutie,sa nu-mi mai zica aia "tramvai", sa-ti arat ca nu e asa...
Plin de fisuri si frustrari,fara animare,fara nimic,
Cosmin.
Nu,mama,nu-mi schimb tenesii!...si tu,tu...iti repet ca n-ai vorbit cu peretii...
I.ndiC. pozitiv,I.ndiC. negativ…
Nu stiu de ce mai am inima-n piept,
O injectez cu cianura de 2 ori pe zi,
Pastrez veninul din ea in perfuzii,
Dar bate-n acelasi ritm imperfect.
Nu stiu de ce trebuie sa fiu bolnav,
Ma devoreaza lipsa ca o atrofie
Aceasi lipsa care m-a facut stafie,
200 de miligrame de gand nefibrilat.
Nu stiu de ce, dar am uitat ce sunt,
M-am ascuns atat dupa inima bolnava,
S-a facut moale,proasta si firava,
Dar e la fel cu orice amanunt.
Cred ca stiu de ce mai multe de spus,
Am gura sparta;n-ai un ac de siguranta?
M-ai cusut cu fire de tine si speranta
M-am agatat de sufletul tau si nu m-am dus.
And i gladly hit the road,get up and go if I knew...That someday it will bring me back to you...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu