regele leu...

Barbarul şăgalnic – Leu

Savana-i un loc straniu,pricepi?

Şerpi încolăciţi care-ţi perindă  ochii ascunşi

între dinţi  incleştaţi de aligatori flămânzi că struţii lascivi

le seduc toate zebrele vopsite.

Carapacea ţestoaselor legate cu părul de pe piept,

Cântecul ucigaş al papagalilor înainte să-ţi răbufnească

somnul dulce,  să-ţi curete rănile cu lipitori

Să-ţi joace o maimuţă pe corpul bătut:

„-Oare mori?”

Oh, magnific loc savana asta!

Dar mai mare-i regele bestiilor însetate de sângele tău,

Coama-i rădacina lumii, pământul  liber-cugetător,

Răcnetul lui răsare soarele şi mişcă vântul

şi îmblâzeşte hiene – în servitori, şi alungă şerpi,

aligatori, maimuţe...Mănâncă struţul.

Şi-ţi păzeşte hoitul de împăratul muştelor,

Că ţi-e corpul tău frânt pe tărâmul animal;

Unde e,  nobleţea se dobândeşte nu prin incest

ci prin vocea afonă a naturii.

Iar toate îi aparţin regelui Leu...

Zebre şi gazele, numele tau, frunze şi stele.

Şi gheara-i capacul care-l pune peste noapte,

Căci e voia regelui să ragă şoapte.