4th year...

Yeah,baby!


A trecut ceva vreme.Dar hei, cine nu mai uită câte ceva din când  în când.
Am senzația că uit ceva...A,da! Uhm se presupune că trebuia sa-mi cer scuze că n-am încheiat anul ăla cu o postare în care vă ziceam la toți de bine, da' eu sunt aici, voi...mă rog eu sunt aici așa că asta e tot ce e important.
Ce s-a mai întamplat?
Well, am fost în vizită la familia mea, am făcut prostii, încă câteva(da geniule știu că-i cacofonie dar am o problemă în ultima vreme - mi se rupe) prostii și câteva prostioare.
M-am întors acasă unde am intrat în hibernare...știți voi,somnul trebuie recuperat.
Acasă...unde toate-s bune și frumoase.
Nu, serios.Toate-s bune și frumoase.
Și cum repetam frenetic asta aseară,faptul că toate-s bune și frumoase mă sperie-n draci.
Nu pentru că aș fi vreun superstițios și „e prea frumos să fie adevărat” sau pentru că aș avea încrederea de sine undeva sub guma de pe talpa teneșilor și stau cu frica-n sân că „de ce mi se întâmplă toate mie?”



Nu.E foarte ca lumea să te poți pune în pat liniștit.Dar e plictisitor.Extrem.
Vreau să spun că mulți ar tăia o jugulară sau ar săpa morminte să-l invoce pe Satan pentru ce am eu acum, dar...
Eu mereu am funcționat după principiul: N-ai probleme?Fă-ți!
Pentru că oricât de matur aș fi devenit în anul ăsta care a trecut.Și credeti-mă că am devenit.Am inteligența emoțională a lui Freud.(Pe care nu încă știu prea bine s-o mânuiesc).
Continuând: pentru că oricât de matur aș fi devenit în anul ăsta...încă sunt același Cosmin care vrea să fie mereu supereroul.Sa salveze situația.Să scoată pe oricine din orice situație disperată. Și ca orice altă acțiune,plăcerea e mai mare când e vorba de sine.
Da' de ce să nu fim sinceri până la capăt, de multe ori așa e. Adică ce v-ați face voi fără Cosmin?
În afară de sănătoși din punct de vedere mintal...
Vorbind de anul trecut...
Mai țineți minte postarea aia cu „chestii pe care vreau să le fac anul ăsta” or some shit? asta mai exact .
Deși dacă stați să verificați, majoritatea chestiilor importante sunt făcute.
Vreau să pun câteva rezoluții și pentru anul ăsta:
-Să descarc discografia completă a celor de la Led Zeppelin (știu că-i piraterie,ipocriților; dar cui îi pasă?).In the process.
-Să termin postul ăsta.Și dacă nu ți-ai dat seama, Sherlock, e tot in the process.
-Să nu-mi fac planuri.
Că-n fond lucrurile nu ies așa cum le-ai plănuit ci așa cum le-ai făcut.
So: „Carpe diem,coaie!”
Deasemenea, vineri facem 4 ani.Da, „4,coaie”.
Pentru noii cititori și cretini: motivul pentru care la arhivă sunt postări doar din ultimii 3 ani este existența unui alt blog,care a funcționat timp de un an și ceva...până i-am uitat parola.Din păcate a coincis și cu faptul că uitasem parola de la mailul cu pricina.
În fine.
Vreau să vă mulțumesc că ați fost...păi, p'aci. Destulă bună educație pentru o seară.
Can't be nice without being a jerk.And you know it, baby!
Deci, „La mulți ani,Forsaken-Blog!”
Pe 27 dau de băut!
Aia da, vă plătiți consumația.:)


Ne auzim.
The one and only: I.


Vă las cu un cover al unei melodii foarte aiurea, cover care a ieșit foarte bine.Și o poezioară despre...să spunem despre claritatea cu care văd lucrurile în ultima vreme.

Oricum dragostea e supraevaluata.

Ingropati intre cearceafuri,

soarele a inceput sa traga cu ochiul...

Ingropata intre secundele alea

Pe care le-am transformat in managaieri;

Ingropat intre tine si razele perverse

Ale rasaritului adolescentin.

Am turnat galeti din fiecare peste celalalt,

Am impartit gurile de aer si fum,

Ne-am topit in vapori

Si ne-am ingropat in scrum.

Oh, dulcele scrum al victoriei...

Dar daca dimineata asta nu s-a intamplat,

Tine minte:

Tot e dimineata. Si tigara tot scrum face!