De obicei acțiunea asta se soldează cu postare.
Și iar încerc să mă obișnuiesc cu noua intefață. Schimbarea e bună,da'a dracului de enervantă;
cel puțin la început.
Citind blogul Ancăi,singurul pe care îl citesc de altfel.
(Nu știu, are ceva puștoaica; ceva care te face să citești. Presupun că-mi aduce aminte de cum eram odată -pauză pentru toate glumele cu gay posibile-înainte să mă transform în egocentristul mizantrop de acum. A reușit cumva să nu se spânzure cu inocența aia care definește persoanele ce ies din starea latentă odată cu prima briză primăvăratică sau primele picături ale toamnei.)
În fine, ultima ei postare era o leapșă. Nu sunt foarte sigur...pe naiba,sunt foarte sigur,dar așa sună mai dramatic și mai brav....mă rog,leapșa constă din 5 elemente care-ți trezesc amintiri.
Hai să vedem de ce mai sunt capabil să-mi amintesc.
1.Muzica. Faci ce vrei din mine cu muzică bună. De fapt, tata a fost primul care a observat asta. Aveam vreo 3 ani jumate,4. Mă pusese sa-mi strâng jucăriile și ca orice progenitură diabolică, răsfățată n-ascultam. Din naiba știe ce motiv mie îmi plăceau 3SE pe vremea aceea și n-o să uit cum a pus caseta aia și după 2-3 încercări eșuate de a dansa am început să-mi strâng roboții pe ritm. Am ascultat o vreme numai genul ăsta de porcărie produsă de industria muzicală românească. Țin minte că o foarte bună perioadă de timp mă duceam cu un văr de-al meu la un unchi comun și ascultam Genius sau ceva de genul. Apoi, prin clasa a3a, mi-amintesc cât de mult mă ofticam că nu știam manele. Sincer nu era pentru că eram înnebunit după Vijelie dar de când am luat prima gură de aer nu mi-a plăcut să pierd, și aveam colegul ăsta care-mi dădea clasă la orice manea. Apoi am migrat pe Akcent, Voltaj, Fizz parcă, ăla cu blana. Până când,aveam vreo 12 ani, a venit unchiul Vali la noi. Avea 2 CDuri la el.Unul era cu disco sau ceva asemănător iar celălalt...celălalt mi-a schimbat viața.
Când am ascultat prima dată „Noaptea Vrăjitoarelor” eram ca Michael Jackson in clipul de la Thriller, corpul meu se mișca fără să-mi dau seama, simțeam sângele cum circulă prin vene, vibram de parcă eram a3a boxă a casetofonului.
Și apoi „Soldier of fortune”-„melodia 22”, era absolut divin cum fiecare firicel de păr care își făcea drum spre exteriorul brațelor mele era ridicat, piele de găină puțin spus.
Și așa am devenit eu rocker.Drace de fapt așa am devenit eu ușor de manipulat cu muzică.
Acum în afară de anumite ore de curs sunt numai cu o chitară electrică-n urechi.
Pur și simplu prind viață. Și deasemenea e sănătos și pentru ceilalți, fără căști n-aș putea să-mi contrlez instinctul asasin în autobuz.
2.Ceasul. De fapt e o amintire relativ recentă. L-am cumpărat acum un an,la a3a aniversare a blogului cu banii din Adwords.
Tocmai ieșisem de la ore, eram cu Alex și am mers la Class. Atunci a fost prima dată când a folosit cardul singurel.
Nu e mult, nu mega-super-uber-șmecher dar e mărturia fizică că am realizat ceva până acum.Ceva important pentru mine.
3.M&M. Au fost dulciurile copilărie mele. Adevărul e că de cele mai multe ori erau imitațiile alea românești, doar pe acelea le aduceau la magzinul de lângă mine dar cred că mâncam zilnic.
De fiecare dată când deschid o pungă mi-aduc aminte de ziua când ,după ce se implementase noiile bancnote de plastic, a venit tata de la schimbul 3 și lăsat banii lângă televizor. Mereu făcea asta si mereu îmi lăsa monede de 500 să-mi iau ”bombonele”.Numai că de data asta nu mai era nicio monedă ci doar hârtii de 500.000. Geniul a crezut că monedele au devenit hârtii.A luat 2 ca de obicei și s-a dus la magazin să ia ”bombonele,de toți”. Bine că n-aveau suficiente rezerve că și azi m-ar fi bătut tata.
4.Șurubelnița neagră. Povestea șurubelniței ăsteia e cam difuză. Habar n-am cum a ajuns în casă.
O fi luat-o tata, o fi „luat-o” Ilie de la bunicul, nu știu. Cert e că o folosesc de foarte multă vreme.
De când furam orice bucățică de lemn care mi se părea drăguță și-mi făceam sute de săbii.
Am umblat în sute de mașinuțe cu șurubelnița aia. L-am reparat pe Batman când i s-a rupt brațul, i-am stricat aragazul Barbie verișoarei mele cu ea.
Și acum o iau cu mine de fiecare dată când fac vreo reparație în casă.
Ca un fel de amuletă. Sau mai bine zis ca un fel de scrisoare de recomandare - „Știu să folosesc asta!”
5.Fratele meu. De fapt e mai sus în top dar mi s-a părut artistic să-nchei cu el.
Trebuiesc să recunosc că n-aș fi avut o copilărie la fel de fericită fără Ilie( de fapt e Andrei).E adevărat că mi-a furat puțin din protagonism, și mă enervează de foarte multe ori, mai are și glumele proaste, se supără repede...dar n-aș putea să nu țin la nemernicul ăla blond, „bucălat” cu care am împărțit orice, cu care mă uitam la desene, cu care mă bat și acum de ne sar amândurora capacele,căruia îi fac glume extrem de stpide,care mă pârăște una-două...
În ziua când l-au adus acasă,l-au lăsat în cameră să doarmă. S-a trezit și a început să plângă,ai mei erau la bucătărie, așa că deși aveam 5 ani,l-am luat în brațe și credeți sau nu s-a calmat.
Bineînțeles că după ce a apărut mama și a început să țipe să am grijă la cap a început din nou să plângă, dar de fiecare dată când mă uit la el,nu-mi amintesc doar bucățica aia de om,mai mult obraji decât față care s-a oprit din plâns,ci toată tona de momente petrecute împreună...
Asta a fost tot.Leapșa și ție.
Cosmin.
1 comentarii:
Ceasul ala 8->. Interesant post :)))..
Trimiteți un comentariu