Not inclined to resign to maturity...

helău...
Am tot căzut ca ultimul erou în ultima vreme pe la 10.
Având problema asta cu somnul(unii îi spun insomnie,eu îi spun privilegiul pulii mele)mă tot trezesc pe la 3-4 a.m., dar spre deosebire de Cătu,cu chef de scris.
Azi am finalizat ultima parte a trilogiei mele lirice.
”Metamorfoza”...
Ceea ce urma să fie ”my biggest piece of art” cam e ”my biggest piece of shit”.De ce?
M-a ațâțat povestea.Mi s-a rupt de altceva.Voiam neapărat să spun povestea și am uitat cum și de ce o spun.
Mă rog I said enough.


The epic ending:

Cavalerul lustrului negru...

04:46,14.08.2011

Pășea din criptă un cavaler;

chip de înger,corp de om,

armură neagra,din oțel

și spada i-e din crom.

Fulgere și tunete împânzeau cerul,

țipete de groază și corpuri sfârtecate

completau decorul.

Moartea era reflectată-n armură

și pămantul îmbibat cu sânge

în pașii lui tremură.

Tremură și e purificat;

Gându-i pur,sufletul integru,

din haos și lumină e creat...

Cavalerul lustrului negru.

Și-a vândut credința celui mai bun postor,

luptă in numele unui zeu,

deși e liber-cugetător.

Blestemat cu-o sabie de legământ,

născută din ceruri,calită-n Infern

Îl urmează pe pământ.

S-a arătat și Diavolul în forma adevărată:

Același cavaler c-un chip tenebru,

 Respiră moarte,aura-i  neacurată,

oglinda lustrului negru.

Amândoi au pierit in luptă,

căci nu e lumină fără haos

și moartea din viață se-nfruptă.

Între lacrimi și dâre de sânge,

L-au îngropat pe erou...

Cu aripi de demon și chip de înger.

Pe-o lapidă-ntr-un cimitir scrie:

„Rege-ntre regi și rege-ntre hoți,

Mi-am vândut sufletul

Să vă salvez pe toti.”

„Ra,Odin,Sheeva...

Sunt nume pe care le-am avut;

Deși e-un singur zeu în care ați crezut

E singur,și-are corp de lut.”

A și ce mi-a dat ideea a fost...cartea asta:

Vă amintiți probabil de ”Yu-Gi-Oh!” desenele alea cu monștrii din cărți and stuff.

Ei bine,trebuie să recunosc că am fost și eu cândva un duelist(and i laugh my ass now).

Cartea asta a fost cartea mea preferată.

Când am împlinit 12 ani(adică fix de ziua mea) mi-am luat un pachet d'ăsta super fancy și prima carte(și singura pe care o puteai vedea fără să-l deschizi) e asta.

Mi-a plăcut atât de mult că nu voiam să caștig fără el.Mereu așteptam să-l trag.

Lăsând la o partea aceste momente pure de ”Amintiri din copilărie”.

Mi-a plăcut cartea asta atât de mult că o purtam în portofel,ca talisman după ce m-am retras din lumea duelurilor.

Și acum doar încercam să-i ofer un backround.

Destul uz al memoriei de lungă durată pentru o zi.

Cele 2 poezii (”Îngerul cu-o sabie-n mână” și ”Demonul c-un ochi de sticlă” sunt în posturi anterioare,mi-e așa  lene că nici copy/paste nu dau).

Cosmin.

PS: N-ascult metale cu zâne și draci deci nu prea am o melodie care să se potrivească, în schimb am una care-mi place: